Umbrella

Se duce si septembrie. Luna asta nu a fost asa cum ma asteptam. Nu au fost ploi,nu au fost furtuni..nu s-a simtit aerul acela de toamna. Poate doar la inceputul lunii am simtit ca a venit toamna.Dar mai apoi,soarele mi-a demonstrat pana in ziua de azi,ca nu vrea sa ne paraseasca. E adevarat ca urasc umezeala si frigul.Si ca imi place sa simt cum ma topesc si cum imi frige pielea de la caldura.Dar totusi..e toamna.

Parca mi se schimba gusturile.As vrea sa plec la scoala,uitandu-mi umbrela.Si sa ma prinda ploaia.Si sa nu am ce face.Odata si odata,tot ma va uda.Odata si odata tot voi avea lacrimile ploii pe fata. Si atunci,nu-mi va ramane decat sa dansez in ploaie.Sa dansez pana la epuizare.Si poate asa,voi iubi ploaia si tot ce e rece si umed.Si poate atunci,cineva va veni si imi va intinde o umbrela sub cap.Si voi privi acel cineva in ochi,si el la randul lui pe mine.Si voi sti ca el e cel pe care l-am asteptat.Si se va oferi sa ma duca acasa.Si eu voi accepta.Dar nu pentru ca e foarte frig..caci oricum voi fi uda pana la piele.Ci pentru ca vreau sa merg cu el.Desi nu l-am vazut in viata mea,simt ca il cunosc de o viata.

Pe drum,el va vedea ca eu tremur de frig.Si isi va scoate din ghiozdan,hanoracul care inca nu e ud.Si mi-l va da.
Cand vom ajunge in fata casei mele,imi va spune ca i-a facut placere sa ma cunoasca si sa ma conduca acasa.Eu ii voi multumi.Iar el va pleca...
Inainte sa inchid poarta,imi voi aduce aminte ca am uitat ceva.Voi alerga din nou in ploaie si ii voi inmana hanoracul.El imi va multumi si imi va zambi hipnotic.Atunci,voi simti ca iubesc ploaia.Ca datorita ei,l-am cunoscut pe el.
Inainte de a intra in casa..privesc din nou spre el.
Cand el va disparea din raza mea vizuala,imi voi da seama de un lucru.Nu mi-a spus cum il cheama.Si nici eu nu i-am spus.
Astfel visele mele se vor duce pe apa sambetei.
Voi intra in casa,injurand si batjocorind.Datorita ploii l-am intalnit,si din cauza ploii s-a ajuns la asta.Sau poate din cauza caldurii zambetului lui..

Cand pun capul pe perna,imi aduc aminte de un lucru.Astfel mai ramane o speranta. Caci inainte sa plece,mi-a spus "La revedere".Asta e bine..E bine pentru ca..nu a spus "Adio". Caci "adio" ucide speranta oamenilor de a se mai revedea.

Si pana sa se intample toata povestea asta,mie nu-mi ramane decat sa visez.Ca totul e doar imaginatia mea bogata.

Te iubesc!

Uneori..vorbele sunt de prisos.. Insa cateodata..cateva cuvinte pot spune chiar multe. Esti cea mai buna mama si cea mai buna prietena pe care si-ar dori-o cineva.
La multi ani,mami!
Te iubesc!

Friendship.

El e prietenul pe care in tine,nu l-am gasit. Ce daca rad cu el?Nu am voie?Chiar stie sa ma faca sa zambesc. Ce daca vorbesc cu el?Nu am voie?El ma asculta,chiar daca gresesc. Ce daca plang pe umarul lui?Nu am voie?El imi ofera servetele,iar dupa ce ma calmez imi spune sa o las balta cu plansul ca nu e de mine.Ce daca gaseste in mine un confesor?Eu il ascult si incerc sa il fac sa rada.Si chiar daca nu-mi iese,il bufneste rasul de lucrurile tampite pe care i le spun.

Tu zici ca il cunosti.Dar nu-l cunosti deloc.Nu sti cum e el defapt.Si eu..am inceput sa vorbesc cu el din decembrie..Nu e nici macar un an.Si consider ca il cunosc mult mai bine decat ai reusit tu sa faci in 8 ani de zile.Ziceai ca nu poti vorbi cu el..ca rade..ca nu te poate asculta.Dar te-ai intrebat de ce?Pentru ca el te cunoaste mai bine pe tine decat il cunosti tu pe el.Si daca el ti-ar fi spus cum e defapt,ai fi inceput sa razi.

Chiar ti s-a parut amuzant ce a scris in oracol?Mie nu mi s-a parut deloc amuzant. "A devenit foarte sensibil"...Hai nu zau?Si daca asa era el?Nu te intrebi?

Sincer...Daca tu crezi ce crezi..In legatura cu mine si el..Te inseli.Nu a fost si nu o sa fie niciodata asa. Si sti de ce? Pentru ca pentru mine si el..prietenia inseamna mult.Si nu o sa sacrificam prietenia pentru altceva.Atat este..si atat o sa ramana.O prietenie adevarata.

Si vrei sa sti ceva?Mi-a demonstrat-o de multe ori.De cate ori mi-a promis cate ceva,s-a tinut de cuvant.De fiecare data cand am avut nevoie de ajutor...mi l-a oferit.De fiecare data cand plangeam,stia cum sa ma faca sa zambesc.

Si o sa vezi..si o sa iti para rau mai tarziu pentru ca ai pus la indoiala prietenia lui si a mea,fata de tine.Si o sa iti para rau ca ai crezut ceva atat de absurd. Si o sa iti para rau...dar poate va fi prea tarziu?

Hey,Justin..

-Hey,Justin..Gandesti ca orice baiat.Aspectul te face diferit,dar mintea o ai la fel ca a celorlalti.No offence.Doar imi spun parerea despre tine.
-Nu am nimic de reprosat.Gandesti foarte bine.

Hei,Justin..

-Hey Justin..De ce m-ai luat de mana?
-M-a speriat asta de mate..

Imi este dor..

1 septembrie.Prima zi de toamna.

O vad,o simt,o respir,si o urasc.

Vara a trecut asa de repede,incat nu-mi vine sa cred.

Nu a fost o vara reusita in ciuda faptului ca ai mei,au 'lasat' de-o parte grijile zilnice si m-au trimis in tabara cu colegii pe care nu ii voi mai avea.Am mers impreuna la mare.Eu mama si tata!Nici mie nu-mi vine sa cred.A fost uimitor.Am fost si la munte.Am 'calatorit' vara asta,si pentru lucru asta imi iubesc parintii!

Totusi..

Vara lui 2008 a fost cea mai frumoasa.Imi este dor de ea.Imi este dor de plecarile cu tata,in strainatate.Imi este dor de mine cum eram atunci.Imi este dor sa nu stiu cum e iubirea.Imi este dor sa vreau sa cunosc pentru prima data acei fluturasi in stomac de care tot auzeam prin filme si desene animate.Imi este dor de leaganul din curtea bunicilor.Imi este dor de papusile mele,care acum zac in magazie in niste pungi rupte.Imi este dor de bazinul plin cu apa,in care eu si Claw ne jucam de-a sirenele.Imi este dor..Imi este dor de tot.

Pur si simplu,imi este dor.